Novella italiana dell' eta barocca / Nuvela italiana din perioada barocului

Caracteristicile fundamentale ale nuvelisticii secolului al XVII-lea sunt tensiunea si imposibilitatea de a concilia comportamentele opuse, percepute de scriitori in egala masura si intr-o maniera profunda. Pe de o parte, vorbim despre o forma de vitalism care se manifesta atat in actiunile indraznete si energice care schimba realitatea si pe care, din impuls sau din calcul, le intreprind personajele, cat si in disponibilitatea vie a acestora de a lua ceea ce le ofera intamplarea. Pe de alta parte, nu trebuie trecuta cu vederea un fel de detasare fata de dimensiunea lumeasca, manifestata atat sub forma scepticismului fata de aspiratiile cultivate si chiar de obiectivele atinse, cat si ca o perceptie a caducitatii si a caracterului iluzoriu a tot ce este pamantesc. Aceasta oscilatie intre implicarea in lume si retragerea din ea, intre impulsul de a actiona si dorinta de a evada, intre vointa de afirmare personala si dorinta de anihilare nu este proprie numai secolului al XVII-lea, ci, dimpotriva, oricarei epoci. Insa in sus-numitul veac, poate mai mult decat in orice alta epoca, ea a fost resimtita intr-o maniera acuta si nu rareori chinuitoare, devenind un obiect de meditatie si reprezentare artistica. De aceea, nuvelistica baroca, la fel ca alte forme de literatura si arta din perioada respectiva, il captiveaza pe cititorul de astazi vorbindu-i despre aceasta alternanta si despre acest conflict si oferindu-i sugestii si motive care alimenteaza sentimentele si reflectiile cu privire la o conditie contradictorie si nelinistitoare mereu actuala.